Baia de Cris are o vechime milenara. O atesta descoperirile arheologice facute pe teritoriul comunei, dar si înscrisurile vechi de aproape opt sute de ani. Istoria Baii de Cris e strâns legata de cea a tinutului în care se afla, asa – numita „Tara a Zarandului”, voievodat românesc înca din secolul al treisprezecelea, iar mai apoi comitat, conform organizarii administrative a Imperiului Habsburgic.
Baia de Cris a fost de mai multe ori, de-a lungul secolelor, capitala a acestor unitati administrative.
Repere istorice
Surse arheologice atesta existenta Baii de Cris înca de la sfârsitul secolului al X–lea, dar unele documente afirma ca pe teritoriul ei exista o „baie” de spalat aurul înca de pe vremea romanilor. Se poate presupune, asadar, ca asezarea a fost întemeiata de cei care exploatau minele de aur („baiesii”) de pe vaile Tebea si Caraciului.
• Voievozii din Zãrand apar în documente pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Primul voievod al Hãlmagiului amintit documentar este “BYBARCH Woevoda olahorum de Halmd” (Bibart, voievodul valahilor din Hãlmagi). El este pomenit în anul 1359 într-un document emis la Alba Iulia de regele Ludovic al Ungariei, într-un proces cu sotia unui orãsan din Zlatna. Într-un hrisov redactat în 1415 se spune ca, între 1404 si 1415 tinutul a fost condos de voievodul roman Bolca din Baia de Cris si de fiii acestuia.
Pentru o lunga perioada, istoria Baii de Cris se confunda cu cea a Voievodatului Halmagiului, din care facea parte si a carui capitala a devenit în secolul al XVI – lea.
Dupã ocuparea Ungariei de cãtre turci, în urma dezastrului de la Mohaci, comitatul Zãrand a fost alipit Transilvaniei, în urma pãcii de la Oradea (1538). În 1566 turcii au ocupat cetatea Ineului. Partea de câmpie a comitatului a ramas sub stapânirea lor pânã în anul 1696, iar partea muntoasã, de la Gurahont si pânã la izvoarele Crisului Alb, a continuat sã fie sub jurisdictia Voievodatului Transilvaniei, cu numele de Comitat al Zãrandului si cu capitala la Baia de Cris. Comitatul cuprindea numai districtele Hãlmagiu si Brad. A urmat apoi o epocã de mare nesigurantã pentru satele neocupate de turci, deoarece acestia fãceau dese incursiuni si jafuri pe valea Crisului Alb, pânã în anul 1595 când turcii din pasalâcul Ineului, aflând de înfrângerea lui Sinan Pasa la Cãlugãneri de cãtre Mihai Viteazul, au intrat în panicã si au parasit Ineul si celelalte cetati ale comitatului. La rândul lor, tãtarii au întreprins, în anul 1599, o expeditie pe valea Crisului Alb pânã la Baia de Cris, jefuind si arzând satele. Cinci ani mai târziu, dupa ce turcii pusesera din nou stãpânire pe valea Crisului Alb, cete de mercenari sârbi si haiduci au pradat satele si au asediat castelul din Hãlmagiu, cerând bani si alimente. În 1605 s-a abatut o altã nenorocire asupra acestor locuri: Pasa din Timisoara a pustiit valea Crisului Alb, pânã la Baia de Cris.
În anul 1687 Transilvania a ajuns sub stãpânirea regelui Ungariei. În urma întelegerii dintre acesta si voievodul Transilvaniei, partea muntoasã a comitatului Zãrand a rãmas alipitã Transilvaniei din punct de vedere administrativ, dar platind dãrile Ungariei.
În 1784, din dispozitia împãratului habsburgic Iosif al II-lea, comitatul Zãrand a fost desfiintat si înglobat comitatului Hunedoarei, dar a fost reînfiintat sase ani mai târziu, din necesitatea de a se supraveghea mai de aproape iobagii si de a preîntâmpina orice încercare de rãscoalã a acestora.
În prima jumatate a secolului al XIX – lea, Baia de Cris avea statut de oras, ca si Halmagiu si era capitala comitatului, care mai cuprindea 102 comune. Aici, la “Casa comitatului Zarand”, în 17 septembrie 1844, s-au opus vehement, cu sabiile scoase din teaca, deputatii locali, executarii unei pedepse (plata a 800 florini din aur) ordonata de regalitatea Ungariei pentru ca un an mai devreme comitatul refuzase sa-si trimita reprezentantii la Dieta tinuta la Bratislava. În anul urmator, comitatul a fost alipit Ungariei. În1854, în epoca absolutismului austriac, cele douã preturi, una la Hãlmagiu si alta la Baia de Cris, din fostul comitat, apartineau de prefectura din Orãstie. Pentru putin timp însa, pentru ca în 1861, dupa abolirea absolutismului, comitatul Zãrand se reînfiinteazã. Baia de Cris redevine capitala de comitat, dar numai pentru 15 ani. În 1876, acesta este desfiintat, plasa Hãlmagiului fiind alipitã comitatului Arad, iar cea a Bãii de Cris comitatului Hunedoara.
Baia de Cris a fost una din localitatile care au jucat un rol important în cele doua miscari revolutionare din secolele XVIII si XIX: rascoala condusa de Horia, Closca si Crisan si Revolutia de la 1848, condusa în Transilvania de Avram Iancu.
